La Brâncuș

Într’un atelier răsvrătit ca un șantier am găsit pe meșterul Brâncuș la Paris.

Un expeditor trebuia să-i împacheteze pasărea maestră pentru o expoziție la Amsterdam și abea trimisese dincolo de ocean o întreagă serie de lucrări noi. Sculptorii n’au «manageri» și preparativele acestor expoziții răpesc mult timp.

De atâta vreme răvnește Brâncuși puțină liniște; se plange că nu mai poate lucra tocmai din causă că prea se ocupă mult lumea de ceeace face.

– N-am făcut nimic pentru vâlvă – Pentru sgomot. Din contră, am înnăbușit cu încăpățânare pe cât mi-a fostcu putință orice spectacol.

…Primesc scrisori în cari mă invită Contessa X la un ceai fiindcă vrea să mă cunoască. Refuz de două ori…

– Să te ferești de lumea care vrea să te afle. Când mă duceam vreodată, silit, făceam câte o boroboață de mă întorceam la lucru liniștit pentru multă vreme.

– La început toată lumea vroia să știe ce e «taille directe». S’a făcut multă gălăgie, nu s’a priceput nimic, fiindcă în totul sculptura de azi e încă pătrunsă de ceva străin. Se face sculptură eroică așa cum făcea Michelangelo.

– Fiecare vrea să se arate mai tare, fiecare vrea să fie mai sus. Lumea e rea, fiecare pândește locul celuilalt. Lumea e o piramidă.

– Aici e tot păcatul. Fiecare trebue să fie la locul său, rege sau valet. E același lucru. Fiecare la locul său fără ură…

– Când creezi trebue să te confunzi cu universul, cu elementele. Pentru ca să realisezi nu trebue să nu fii tu ci să te distrugi. Trebue să cauți să scapi de maeștrii.

Nu ajunge să ai idei.

Spiritualitatea formei equilibrul precis matematic arhitectura trebue să le prețuim tot atât cât și materialele. Hedonismul materialelor e ultima mea preocupare și puțini o înțeleg.

Apoi meșterul imi povestește din începuturile sale despre Apollinaire, Picasso, Leger și nașterea mișcărei moderne la Paris și mai ales despre Satie în care a perdut pe unul din cei mai buni prieteni ai săi.

Individualist, nu vrea elevi cari «vulgarisează». Vezi expoziția de arte decorative in care n’au lucrat decât elevii elevilor.

Ne trebue un singur Braque, un singur Apollinaire.

Părăsind atelierul ne promite o visită în țară, poate chiar o expoziție, fie chiar numai pentru cei câțiva prieteni dela Contimporanul și lon Minulescu.

 

Marcel Iancu