Marcel Iancu.

nota noastră: punctul de la final nu e întâmplător

Vremea, chirurgian abil, își fecundează singură creerii pe care și-i prețuiește. De aici se va desprinde mai târziu omul minune. Dintre aceștia marile valori, vor răsbi peste epoci, asemeni țipătului unui tren peste munți. Unii dintre ei înseamnă începutul unui ev nou, ca punctul de reper al unui fulger. Sunt cei ce devin litere de alfabet pe care apoi îi întrebuințează ori-cine, în scris sau în glas ca pe un bun obștesc. Numele poate le va fi uitat, gândul încercuit și contestat, dar creațiunea lor va deveni când-va adevăratul vrăjitorescul medicament.

Dintre aceștia, și’n fruntea lor e D-l Marcel Iancu. Scriitorul acestor rânduri e prea tânăr pentru a nu fi entuziast. L’a cunoscut și prețuit pe pictorul admirabil cumpănitor al pastei, culoarei sau al liniei. L’a iubit în pânzele extraordinare, în care formele se îmbrățiau sau alunecau între ele abstract și pur ca însăși creațiunea. Dar entuziasmul lui a fost stârnit cu osebire de artistul plăsmuitor, neodihnit, tresărind sub chipul de bronz ș mereu preocupat al d-lui Marcel Iancu. Temperamentul neliniștit, tulburător chiar, absent adeseori, continua frământare, impetuozitatea și vibrarea de adevărat artist, l-au cucerit pe de-a’ntregul.

Cunoscându-l pe d-l Marcel Iancu, îi înțelegi mai înde-aproape opera. Pentru că opera d-lui Marcel Iancu e ruptă din el, cum din pământ ferigă. Fiecare tablou al d-lui Marcel Iancu e ploaie, parfum, furtună, isvor sau piatră.

Arta d-lui Marcel Iancu e naturală ca însuși natura. Adevărat artist d-nul Marcel Iancu nu imită, nu fotografiază, nu bâlbâe sterp. D-nul Marcel Iancu creiază. Cu al, alături de Art, Tristan Tzara, Souppault, Dessaignes, și alți câți-va din străinătate (unde inițierea publicului se face de oameni serioși, nu de gorile ca la noi) a început, sunt 10 ani de atunci, o fremătare nouă în idei. D-nul Marcel Iancu e dintre cei ce au cercetat ținuturi necunoscute. Stindardul lui flutură și acum pe cea mai înaltă culme. La noi d-nul Marcel Iancu, fără d-nii Maxy și Victor Brauner, ar fi singur. Pe acelaș drum cu aceiaș vigoare și hotărâre în invenție, vine cu pași siguri d-nul Victor Brauner.

Talentul și sensibilitatea d-lui Marcel Iancu au lovit ca un ciocan dârz pe nicovala vremii. Numele lui înseamnă o frământare a unei epoci, o desăvârșire de artă.

Și pentru a încheia cu un cuvânt al lui Phillippe Souppault:

Acesta e Marcel Iancu în carne și oase, locuitor al Bucureștilor în Decembrie 1924.

Ilarie Voronca